Vioreaua

Scilla bifolia

Mai multe informații, inclusiv denumirile în alte limbi, găsiți în acest articol mai vechi.

Bettembourg (L)

Vioreaua

Scilla bifolia

Familia: Asparagaceae

Genul: Scilla

Specia: S. bifolia   

Denumirea științifică a genului, scilla, derivă din cuvântul grecesc σκίλλα [skilla] (latinizat), însemnând "separare, despicare" (referire la formarea frunzelor), iar epitetul specific de origine latină, bifolia, înseamnă cu "două frunze".^[1] 

Genul cuprinde, într-un sens mai larg, între 50 și 90 de specii.^[2] 

Vioreaua este o plantă perenă bulboasă, cu o înălțime de 10-25cm. Face parte, alături de ghiocei și toporași, din categoria florilor de primăvară timpurie. 

Toporași de pădure

Viola reichenbachiana

Săptămâna trecută am fost în  pădure special pentru violete. Pare-se că mă așteptau :) Fotografiile se vor adăugate la albumul din articolul dedicat toporașilor.

Denumiri în alte limbi: Early-dog violet/Pale wood violet/Slender wood violet (engleză), Wald-Veilchen (germană), Erdei ibolya (maghiară), Violette des bois/Violette de Reichenbach (franceză).

Wellen, Germania

Toporașul

Viola odorata

Familia: Violaceae

Genul: Viola

Specia: V.odorata

Plantă perenă de 5-10 cm, cunoscută și sub numele de violetă, violă, viorea sau micșunea. Florile, albastru-violete, rareori roșiatice sau  albe, înfloresc în martie-aprilie.  Preferă solurile bogate în humus, afânate. O-ntâlnim în zăvoaie, tufărişuri, livezi. Este rezistentă la temperaturi scăzute.

Denumirea științifică vine din latinescul viola, care înseamnă violet, odorata, tot de origine latină, înseamnă "parfumat".