Părăluțe/bănuței

Bellis perennis 

Anul acesta am fotografiat din nou cu drag aceste margarete în miniatură (în germana elvețiană se numesc margritli). 

Deși aparent plăpânde, bănuțeii (bumbușcuțele, cum am auzit zicându-le la bunici, la țară) rezistă temperaturilor extrem de scăzute; în iernile geroase ne încălzesc privirile și sufletele zâmbindu-ne de sub zăpadă :).

Stăncuțe-n părăluțe

Corvus monedula

Pitindu-mă (din nou) în spatele unui copac în parcul din Grevenmacher (L) într-o zi însorită de mai, pentru a fotografia stăncuța (corvus/coloeus monedula) plimbându-se agale printre părăluțe. 

E prima oară când reușesc să surprind pasărea de la așa o distanță. Încercări au mai existat și în anii trecuți :).

Primăvară sonoră

Sturzul cântător

Turdus philomelos

Culoare și sunet în parcul din Grevenmacher (L): un sturz cântător își căuta prânzul printre stejărei și părăluțe.

Îi mulțumesc și pe această cale (păcat că nu știu păsărește :) ) pentru colaborare. Ce-i drept, m-a luat pe nepregătite (aveam obiectivul Macro), dar, na, m-am descurcat cu ce aveam la îndemână.

Iubesc primăvara!

Părăluțe/Bănuț(e)i

Bellis perennis

Familia: Asteraceae

Genul: Bellis

Specia: B.perennis

Este o plantă erbacee scundă (cu o înălțime de până la 20 cm). Înflorește tot timpul anului, la temperaturi mai mari de 0°C, iernează chiar sub zăpadă sub formă de boboci florali. Este o plantă perenă, cu flori albe, roze, galbene sau purpurii.

Denumirea botanică derivă din latinescul bellus însemnând "frumos", "drăguț", "plăcut", "agreabil", iar epitetul specific, perennis, are sensul de "peren". ^[1]

Părăluțele se întâlnesc în flora spontană  (pe pajiști, câmpii, la marginea drumului, în parcuri, grădini). În unele țări sunt cultivate ca plante ornamentale.

Sunt asociate cu simplitatea și modestia. Simbolizează puritatea, inocența, dragostea care învinge totul. Se dăruiesc la cea de a cincea aniversare a căsniciei.^[2]