Roinița

Melissa officinalis

Familia: Lamiaceae/Labiatae

Genul: Melissa

Specia: M. officinalis

Alte denumiri: melisă, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstupeașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini.^[1]

Denumirea științifică, melissa, este de origine greacă (derivat din melissophullon)^[2] și înseamnă "frunza albinei" (roinița este o plantă meliferă), iar epitetul specific, officinalis, este termen latin semnificând "cu proprietăți terapeutice".

Plantă perenă, aromatică, de talie înaltă (poate atinge 150 cm). Crește în tufe, are frunze asemănătoare urzicii; presate, frunzele emană un miros plăcut ce amintește de lămâie. Crește spontan (inclusiv în România), sau se cultivă în grădini.

Perioada de înflorire: iulie-august.

Ca plantă medicinală, lămâița se folosește sub formă de ceaiuri pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

În bucătărie frunzele crude ale plantei sunt folosite la prepararea salatelor, sosurilor, condimentarea cărnii (pasăre, pește), pentru aromatizarea deserturilor sau a lichiorurilor (Melissengeist).^[3]

Denumiri în alte limbi: lemon balm (engleză), Melisse/Zitronenmelisse (germană), citromfű (maghiară), mélisse officinale/mélisse citronnelle (franceză).

Klouschtergaart, Luxembourg

Surse:
1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Nume_alternative_rom%C3%A2ne%C8%99ti_de_plante
2.  https://fr.wikipedia.org/wiki/M%C3%A9lisse_officinale
3. Kothe, W. Hans-Lexikon der Kräuter, KOMET Verlag GmbH, Köln, ISBN 978-3-86941-072-2