Limba-mielului

Borago officinalis

Familia: Boraginaceae

Genul: Borago

Specia: B. officinalis

Plantă erbacee anuală, cu tulpină înaltă (poate atinge 60 de cm), ramificată, acoperită cu perișori albi, rigizi. Crește pe câmpii și prin lunci. Ca plantă decorativă, este nepretențioasă față de climă și sol.

Perioada de înflorire mai-august. Florile sunt mici, de culoare albastră (mai rar albe/roz), sub formă de stea. Florile atrag albinele și fluturii.

Se poate râspîndi cu ușurință prin semințe.

Pe vremuri se credea că limba-mielului poate vindeca tristețea. Inclusiv învățatul roman Plinius era convins că această plantă "aduce întotdeauna fericire". În cărțile despre ierburi din Evul Mediu, limba-mielului este apreciată ca plantă împotriva melancoliei.^[1]

Limba-mielului este o plantă comestibilă, frunzele și florile pot fi adăugate (crude sau preparate) la diferite salate de crudități sau sosuri; florile, extrem de plăcute ochiului, pot orna deserturile.

Fotografiile au fost făcute anul trecut (cu telefonul) în Parcul Sainte-Marie  (Grădină publică cu o suprafață de 7, 5 hectare) din Nancy-Franța. 

Denumiri în alte limbi: Borage, Starflower (engleză), Borretsch (germană), Borágó (maghiară), Bourrache (franceză).

Sursă:
1. Kothe, W. Hans-Lexikon der Kräuter, KOMET Verlag GmbH, Köln, ISBN 978-3-86941-072-2