miercuri, 27 aprilie 2016

Mangoldul

Beta vulgaris subsp. vulgaris

Familia: Amaranthaceae

Genul: Beta

Specia: B.vulgaris

Alte denumiri: sfecla elvețiană, sfecla pentru frunze.

Planta apare prima oară menționată în 1753 de către părintele taxonomiei, botanistul suedez  Carl Linne în lucrarea Species plantarum (pag.222), ca Beta vulgaris. [1]

Deși plantă veche, a fost dată uitării; astăzi în unele țări este (foarte) puțin cunoscută.

De la sfecla elvețiană se folosesc frunzele și pețiolul (codița frunzei), crude sau preparate, asemenea spanacului (am întâlnit arareori și denumirea de spanac de vară).
Denumiri în alte limbi: (Swiss) chard (engleză), Mangold (germană), mángold/leveles répa (maghiară), blette (franceză).

Recunosc, deși am văzut prin supermarketurile și piețele din Germania, nu am fost tentată până acum să cumpăr mangold. Poate pe viitor.

Klouschtergaart, Luxembourg 

Sursă:
1.https://fr.wikipedia.org/wiki/Beta_vulgaris




2 comentarii:

  1. Noi il punem in placinta cu verdeturi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc de idee, Dani.
      Când am ajuns aici, mă uitam la unele legume/fructe ca mâța-n calendar:) Între timp m-am împrietenit cu rabarba, topinamburul, dar mangoldul m-a lăsat rece. A, da, și pur și simplu iubesc sparanghelul; a fost dragoste la prima-mbucătură :))

      Ștergere