Murul de pădure
Rubus fruticosus
Este un arbust viguros cu numeroase tulpini drepte sau curbate, acoperite de ghimpi (ceea ce îngreunează culegerea fructelor). Poate atinge 2-3m. Este foarte răspândit în special în zonele deluroase și submontane. Crește sub formă de tufișuri
Înflorește în mai-iulie, are flori albe sau roz. Fructele coapte (în perioada august-octombrie) au o culoare închisă și un gust dulce-acrișor. Bobițele negre-roșiatice sunt o adevărată colecție de minerale și vitamine.
Datorită efectului astringent și tonic, ceaiul din frunze de mur se recomandă în tratarea diareei (este un bun tonifiant al organelor digestive); iar sub formă de gargară în inflamațiile gingiilor, gurii și gâtului.
Gemoterapia întrebuințează mlădițele de mur puse la macerat în soluție alcoolică. Extractul din mlădițe de mur acționeză la nivelul aparatului respirator, osteoarticular, circulator, uter, mucoase și rinichi.[1]
Fructele coapte se consumă proaspete sau preparate, sub formă de sirop, marmeladă,
dulceață, lichior, vin. (Îmi amintesc cu plăcere de vremea când mergeam cu ai mei la cules de mure.Tata obișnuia să facă un vin tare bun...)
Congelate, fructele proaspete se păstrează mai mult timp.
Murul poate fi cultivat în plantații comerciale.
Denumiri în alte limbi: true Blackberry (engleză), Echte Brombeere (germană), Vadszeder (maghiară), La ronce commune/ronce des bois/ronce des haies (franceză).
Denumiri populare: mur negru, mur pădureț sălbatec, mură, mur tufos, rug, rug de mure.[2]
Bibliografie:
Comentarii
Trimiteți un comentariu