Părăluțe/Bănuț(e)i

Bellis perennis

Familia: Asteraceae

Genul: Bellis

Specia: B.perennis

Este o plantă erbacee scundă (cu o înălțime de până la 20 cm). Înflorește tot timpul anului, la temperaturi mai mari de 0°C, iernează chiar sub zăpadă sub formă de boboci florali. Este o plantă perenă, cu flori albe, roze, galbene sau purpurii.

Denumirea botanică derivă din latinescul bellus însemnând "frumos", "drăguț", "plăcut", "agreabil", iar epitetul specific, perennis, are sensul de "peren". [1]

Părăluțele se întâlnesc în flora spontană  (pe pajiști, câmpii, la marginea drumului, în parcuri, grădini). În unele țări sunt cultivate ca plante ornamentale.

Sunt asociate cu simplitatea și modestia. Simbolizează puritatea, inocența, dragostea care învinge totul. Se dăruiesc la cea de a cincea aniversare a căsniciei.[2]


Fac parte din categoria plantelor comestibile. Frunzulițele tinere și florile pot fi consumate crude, în salate.  





Bibliografie:  
1. http://www.astrid-fiebich.de/node/163 
2.http://www.mennyegzo.hu/magazin/viragnyelven-avagy-az-eskuvoi-viragok-jelentese 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Brândușa de primăvară

Bulgărele de zăpadă/Călinul