Busuiocul

Ocimum basilicum

Familia: Lamiaceae
Genul: Ocimum

Busuiocul este o plantă aromatică ce foarte rar îmi lipsește din bucătărie. De cele mai multe ori stă cuminte în ghiveci, la fereastră (are rol de plantă decorativă cum îmi place să glumesc) sau -foarte rar- în cutia de plastic, în frigider (atunci când nu găsesc altfel).

Epitetul specific, basil, este de origine greacă, "βασιλεύς" (basileus), însemnând "rege".^[1] În limba germană planta se mai numește și Regele ierburilor (Königskraut).

Busuiocul în bucătărie: se folosește în stare crudă (nu se prepară termic, altfel își pierde aroma) sau uscat; intră și în componența Ierburilor de Provence. 

Pe lângă faptul că se folosește la prepararea salatelor, pesto-urilor, sosurilor, busuiocul este ideal pentru condimentarea diferitelor mâncăruri (pizza, paste, brânză, omletă), cărnuri, dar și  pentru desert (înghețată, diferite creme, șerbet).

Ca plantă medicinală: datorită multiplelor proprietăți, busuiocul este folosit în fitoterapie  sub formă de tincturi/infuzii/ ceaiuri pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Wellness acasă: pentru o baie cu efect revigorant se recomandă adăugarea unui mănunchi de frunze de busuioc (într-un săculeț de pânză) la apa caldă din cadă. ^[2]

Ca fapt divers, în Germania am găsit (mai rar, ce-i drept) și alte specii de busuioc: 

•  Bubikopf-Basilikum, cu o aromă delicată și frunze mici, numai bune de ornat;

• Roter Basilikum (Ocimum Basilicum Dark Opal), cu frunze de culoare roșiatică.

Denumiri în alte limbi: Basil/Thai basil/Sweet basil/St. Joseph's wort (engleză), Basilikum/Königskraut (germană), Bazsalikom (maghiară), Basilic/Basilic commun/romain (franceză).

Bibliografie:

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Basil
2. Kothe, W. Hans-Lexikon der Kräuter, KOMET Verlag GmbH, Köln, ISBN 978-3-86941-072-2