marți, 18 martie 2014

Ghiocelul

Galanthus nivalis

Denumirea botanică a genului, Galanthus, derivând din grecescul gála (înseamnă lapte) și  ánthos (=floare) îi aparține botanistului Carl Linnaeus (1735). Descrierea plantei apare în lucrarea  Species Plantarum, publicată în 1753. Epitetul specific, nivalis, este de origine latină și înseamnă de zăpadă.[1]



Se cunosc aproximativ 20 de specii de ghiocei, nivalis fiind cea mai răspândită. 
A nu se confunda cu Leucojum.
 
Florile gingașe, vestitoare ale primăverii, apar încă din lunile ianuarie-februarie Deși în aparență fragile, ele rezistă la temperaturi scăzute. 

Sunt flori perene întâlnite ca plante ornamentale în grădini și parcuri, dar și pe câmpii, în păduri sau la marginea drumului.


În unele țări ghiocelul este protejat de lege și recoltarea lui este interzisă (de ex. în Ungaria).

În limbajul florilor ghiocelul este simbolul speranței, inocenței, smereniei, consolării și a prieteniei adevărate.

Atenție, bulbul  este toxic!


Denumiri în alte limbi: Snowdrop (engleză), Schneeglöckchen (germană), Hóvirág (maghiară), Perce-neige (franceză).

În termeni populari în limba germană această floare este cunoscută și sub numele de Floarea laptelui (Milchblume), Fecioara albă (Weiße Jungfrau), Clopoțel de primăvară (Frühlingsglöckchen).[2]



Bibliografie:


2 comentarii: