miercuri, 26 iunie 2013

Căldărușa

Aquilegia vulgaris


Denumirea botanică a genului, Aquilegia, derivă din latinescul aquila=vultur. Numele se datorează formei deosebite ale petalelor florilor care se aseamănă cu ghearele vulturului.[1]




duminică, 23 iunie 2013

Laleaua

Tulipa

Denumirea botanică, tulipa (latină), provine din turcescul tülbend=turban. Numele se datorează probabil culorii și formei florilor care amintesc de  turbanele purtate de otomani. 

În limbile persană și turcă genul este cunoscut ca Lale (‏لاله‎ / lāle), un împrumut din sanscrită ( लाल / lāl = roșu)[1]

Primele lalele din Europa au fost descrise de botanistul elvețian Conrad Gesner (1516-1565); în aprilie 1559 el a văzut în grădina unui magistrat din Augsburg  o floare asemănătoare unui crin roșu, pe care a denumit-o Tulipa turcarum. 

Introducerea lalelei în Olanda i se datorează botanistului Carolus Clusius- varianta latinizată a numelui Charles de l'Ecluse. 

În anul 1753 botanistul suedez Carl Linnaeus a denumit laleaua ornamentală (laleaua de grădină) după Gesner:  Tulipa gesneriana (denumire păstrată până-n prezent). [2]
 




joi, 20 iunie 2013

Măcrișul iepurelui

Rumex acetosella

Genul Rumex cuprinde aproximativ 200 de specii de plante anuale, bienale și perene. 

Măcrișul iepurelui, cunoscut  în termeni populari ca acriș, este o plantă erbacee cu frunze alungite, având un gust acrișor, care poate atinge o înălțime de 1m. Crește pe câmpii, pășuni, la marginea drumului.  Perioada de înflorire: mai-iunie.

Până-n Evul Mediu, în Europa măcrișul mare era o plantă cultivată[1] , astăzi e considerată  buruiană. Pe vremuri, frunzele erau consumate pentru prevenirea sau tratarea scorbutului, datorită conținutului ridicat de vitamina C.





luni, 17 iunie 2013

Nufărul alb

Nymphaea alba

Plantă acvatică perenă aparținând familiei Nymphaeacea. Denumirea botanică a genului, Nymphaea, derivă din termenul grecesc "Νυμφαία"; înseamnă nimfă (în mitologia greacă nimfele erau zeițe grațioase ale apelor, pomilor, crângurilor și munților).