duminică, 31 martie 2013

Veronica

Veronica

Familia: Plantaginaceae

Genul: Veronica

Genul care cuprinde foarte multe specii

Veronica persica este o plantă erbacee care poate atinge 30 de cm, cu flori albastre de 6-12 mm. Înflorește la începutul lunii martie. O-ntâlnim pe pajiști, la marginea drumului, pe câmpii, prin grădini, în soluri argiloase, bogate în substanțe nutritive. 





joi, 28 martie 2013

Răcovina

Stellaria media

Familia: Caryophyllaceae

Genul: Stellaria

Specia: S.media

Este o plantă erbacee, târâtoare, cu flori mărunte, albe (de 6-10 mm). E foarte răspândită, o găsim aproape peste tot: pe câmpii, prin parcuri, păduri, în grădini (e o buruiană care dă bătăi de cap grădinarilor). 

Denumirea stellaria derivă din termenul latin "stella" (="stea"; stellar=în formă de stea) și se referă la forma florii, iar media = "mediu", "mijlociu". În termeni populari i se mai spune și rocoină.





luni, 25 martie 2013

Usturoiul sălbatic

Allium vineale

Familia: Amaryllidaceae

Genul: Allium

Specia: A. vineale

Plantă erbacee care poate atinge 1m. În termeni populari i se mai spune și pur sau samurasla.[1]

Planta e menționată  în cartea publicată în 1588, "Silva Hercynia",  de Johannes Thal, medic și botanist german. Este descrisă în "Species Plantarum" de Carl Linnaeus, carte  apărută în 1753. [2]
Creşte în smocuri verzi la marginea drumului/câmpiilor, pe terenuri necultivate, în livezi. Se aseamănă cu iarba, dar are frunzele cilindrice, lungi, îngustate la vârf. Perioada de înflorire: iulie-august.
Este o buruiană comestibilă, gustul fiind mai fin și aroma mai discretă decât a usturoiului clasic. Frunzele se pot folosi în salate/paste crude în loc de usturoi sau ceapă, dar și în mâncarea gătită.
Usturoiul sălbatic nu trebuie confundat cu leurda (Allium ursinum). Sunt două specii diferite.
Denumiri în alte limbi: Wild garlic (engleză),  Weinberglauch (germană), Bajuszos hagyma (maghiară), Ail des vignes (franceză).
 
Bibliografie


 

vineri, 22 martie 2013

Irisul pitic

Iris reticulata

Familia: Iridaceae

Genul: Iris

Specia: I.reticulata

Se numără printre plantele care înfloresc timpuriu (februarie-martie). E o floare  viu colorată, cu un parfum discret, care ne încântă privirile și sufletele  într-o perioadă în care totul pare înghețat și adormit. Irisul pitic e o plantă cu bulbi, având o înălțime de 15-20cm.

Se potrivește la amenajarea rocăriilor sau a rondourilor însorite, dar este și o excelentă plantă la ghiveci. 

Acești "piticoți" sunt în parcul din Grevenmacher (Luxemburg).



miercuri, 20 martie 2013

Untișorul

Ranunculus ficaria

Familia: Ranunculaceae

Genul: Ranunculus

Specia: R. ficaria

I se mai spune și grâușor sau sălățică. Denumirea botanică, Ranunculus, derivă din  latinescul rāna care înseamnă broască,  probabil făcând referire la faptul că unele plante aparținând acestei familii se găsesc în apropierea unei ape. Ranunculus este diminutivul de la rana și înseamnă broscuță.

E o plantă perenă cu o înălțime de până la 15 cm; înflorește la începutul primăverii. Crește pe soluri jilave,  în păduri, tufărișuri, poieni, parcuri și grădini.







sâmbătă, 16 martie 2013

Anemona de iarnă

Eranthis hyemalis

Familia: Ranunculaceae

Genul: Eranthis

Specia: E. hyemalis

Eranthis hyemalis, planta care înflorește începând cu luna februarie are denumirea botanică compusă din termenii grecești  el = primăvara și anthos = floare și latinescul hiemalis = de iarnă .[1]
 
Se numără printre vestitorii primăverii, alături de ghiocei și brândușele de primăvară.

Este o plantă cu o singură floare, galbenă, cu o înălțime de 8-18 cm. Este rezistentă atât la îngheț, cât și la secetă.




miercuri, 13 martie 2013

Părăluțe/Bănuț(e)i

Bellis perennis

Familia: Asteraceae

Genul: Bellis

Specia: B.perennis

Este o plantă erbacee scundă (cu o înălțime de până la 20 cm). Înflorește tot timpul anului, la temperaturi mai mari de 0°C, iernează chiar sub zăpadă sub formă de boboci florali. Este o plantă perenă, cu flori albe, roze, galbene sau purpurii.

Denumirea botanică derivă din latinescul bellus însemnând "frumos", "drăguț", "plăcut", "agreabil", iar epitetul specific, perennis, are sensul de "peren". [1]

Părăluțele se întâlnesc în flora spontană  (pe pajiști, câmpii, la marginea drumului, în parcuri, grădini). În unele țări sunt cultivate ca plante ornamentale.

Sunt asociate cu simplitatea și modestia. Simbolizează puritatea, inocența, dragostea care învinge totul. Se dăruiesc la cea de a cincea aniversare a căsniciei.[2]