luni, 18 noiembrie 2013

Ugli fruit

Tangelo jamaican

Recunosc, am cumpărat fructul din curiozitate; era prima dată când vedeam Ugli fruit (ugly în limba engleză înseamnă urât). 

Avea o formă tare interesantă: aducea a portocală deformată, nu tocmai proaspătă (petele nu păreau deloc apetisante). Țara de origine menționată pe fruct: Jamaica. Hm, mi-am zis, o...frumusețe de asta tot iau de probă, pentru o ședință foto :)




vineri, 8 noiembrie 2013

Murul de pădure

Rubus fruticosus

Este un arbust viguros cu numeroase tulpini drepte sau curbate, acoperite de ghimpi (ceea ce îngreunează culegerea fructelor). Poate atinge 2-3m. Este foarte răspândit în special în zonele deluroase și submontane. Crește sub formă de tufișuri

Înflorește în mai-iulie, are flori albe sau roz. Fructele coapte (în perioada august-octombrie)  au o culoare închisă și un gust dulce-acrișor. Bobițele negre-roșiatice sunt o adevărată colecție de minerale și vitamine.





duminică, 3 noiembrie 2013

Chayote

Sechium edule

Recent am "testat" un fruct exotic despre care doar citisem până acum: Chayote. L-am cumpărat dintr-un supermarket din Luxembourg (în Germania nu văzusem așa ceva). Fructul, originar din America Centrală, are o formă asemănătoare unei pere și coaja subțire, de culoare verde-deschis. 
 



miercuri, 25 septembrie 2013

Cicoarea

Cichorium intybus

Plantă perenă, erbacee, aproape lipsită de frunze, cu flori albastre, rareori albe sau roz. Perioada de înflorire: iunie-octombrie (florile se închid în a doua jumătate a zilei). 

Este o plantă foarte răspândită; crește în locuri deschise, însorite: la marginea drumului, în fânețe, grădini, pe câmp. Preferă solurile bogate în humus.

Denumiri populare: cicoară, cicoare de câmp, andivă, cicoare de vară, cicoare amară, cicorie amară, cociță, doruleț, dudău, floarea secarei, încingătoare, mestică, scai voinicesc, scălușeț de casă, sporiș. [1]




joi, 19 septembrie 2013

Kaki

Diospyros kaki

Fruct exotic cu un nume mai...ciudat, de culoare portocalie, asemănătoare unei roșii. 

Are un gust dulce, plăcut, amintind de pară, caisă și piersică. Fructul bine spălat se poate consuma cu coajă. 


Poate fi adăugat în salate sau folosi la ornarea deserturilor.


marți, 17 septembrie 2013

Mangostanul

Garcinia mangostana

Denumirea fructului a fost dată de preotul și exploratorul francez Laurentiers Garcin (1673-1751)[1].Originar din Asia, de mărimea unei mandarine, mangostanul (nu are nimic de-a face cu mango) e considerat "regele fructelor" sau "hrana zeilor".

O descriere a mangostanului apare în lucrarea lui Carl Linnaeus, Species Plantarum (1753).
 

Este un fruct tropical mai rar întâlnit (destul de scump), purpuriu, cu patru frunzulițe și o coajă tare (care se îndepărtează).





miercuri, 14 august 2013

Smochina

Ficus carica

Recunosc, eram mare amatoare de smochine uscate până să descopăr fructul crud. Prima dată cred că am cumpărat mai mult pentru forma ei (seamănă cu un...strop uriaș). 

Smochinul a fost printre primele plante cultivate de om. Se crede că e originar din Asia. În antichitate se consuma pentru combaterea stării de epuizare; era o delicatesă a faraonilor.




duminică, 11 august 2013

Cireșul japonez pitic

Prunus triloba

Arbust ornamental de o frumusețe aparte. Înflorește în aprilie-mai. Florile, de un roz intens sau alb, sunt duble și acoperă aproape în întregime ramurile. 

Preferă locurile însorite, solul afânat și fertil, bine drenat. După înflorire, Prunus triloba se tunde.




marți, 9 iulie 2013

Ghiocelul bogat de vară

Leucojum aestivum

Plantă perenă bulboasă, de 30-50 cm, asemănătoare ghiocelului. Înflorește în aprilie-mai, înainte de lăcrămioare. Florile (mai multe pe o tijă),  având  forma unui clopoțel, sunt albe cu puncte verzi, au șase petale și sunt parfumate.


Denumirea botanică a genului, Leucojum,  derivă din cuvintele de origine greacă leukos=alb și ion=viorea (referire la mireasma discretă a florii)[1], iar epitetul specific, aestivum, este de origine latină și înseamnă de vară (deși este o plantă care înflorește primăvara târziu).

Alte denumiri ale plantei: ghiocei-mari, lușce, noduțe, omătuțe (reg.).[2]



miercuri, 26 iunie 2013

Căldărușa

Aquilegia vulgaris


Denumirea botanică a genului, Aquilegia, derivă din latinescul aquila=vultur. Numele se datorează formei deosebite ale petalelor florilor care se aseamănă cu ghearele vulturului.[1]




duminică, 23 iunie 2013

Laleaua

Tulipa

Denumirea botanică, tulipa (latină), provine din turcescul tülbend=turban. Numele se datorează probabil culorii și formei florilor care amintesc de  turbanele purtate de otomani. 

În limbile persană și turcă genul este cunoscut ca Lale (‏لاله‎ / lāle), un împrumut din sanscrită ( लाल / lāl = roșu)[1]

Primele lalele din Europa au fost descrise de botanistul elvețian Conrad Gesner (1516-1565); în aprilie 1559 el a văzut în grădina unui magistrat din Augsburg  o floare asemănătoare unui crin roșu, pe care a denumit-o Tulipa turcarum. 

Introducerea lalelei în Olanda i se datorează botanistului Carolus Clusius- varianta latinizată a numelui Charles de l'Ecluse. 

În anul 1753 botanistul suedez Carl Linnaeus a denumit laleaua ornamentală (laleaua de grădină) după Gesner:  Tulipa gesneriana (denumire păstrată până-n prezent). [2]
 




joi, 20 iunie 2013

Măcrișul iepurelui

Rumex acetosella

Genul Rumex cuprinde aproximativ 200 de specii de plante anuale, bienale și perene. 

Măcrișul iepurelui, cunoscut  în termeni populari ca acriș, este o plantă erbacee cu frunze alungite, având un gust acrișor, care poate atinge o înălțime de 1m. Crește pe câmpii, pășuni, la marginea drumului.  Perioada de înflorire: mai-iunie.

Până-n Evul Mediu, în Europa măcrișul mare era o plantă cultivată[1] , astăzi e considerată  buruiană. Pe vremuri, frunzele erau consumate pentru prevenirea sau tratarea scorbutului, datorită conținutului ridicat de vitamina C.





luni, 17 iunie 2013

Nufărul alb

Nymphaea alba

Plantă acvatică perenă aparținând familiei Nymphaeacea. Denumirea botanică a genului, Nymphaea, derivă din termenul grecesc "Νυμφαία"; înseamnă nimfă (în mitologia greacă nimfele erau zeițe grațioase ale apelor, pomilor, crângurilor și munților). 





miercuri, 29 mai 2013

Bulgărele de zăpadă/Călinul

Viburnum opulus "Roseum" 

Este un arbust stufos, care poate atinge patru metri, cu flori sterile, în formă de sferă, asemănătoare cu hortensia. Este cultivat în grădini și parcuri, ca plantă ornamentală.


Înflorește în luna mai, florile având inițial o culoare verzuie, apoi devin albe, fără vreun miros aparte. Preferă locurile luminoase, parțial umbroase, solurile umede și bine drenate.


Ieri am văzut pentru prima oară aceste flori în Germania, și, deși inițial intenționam să pezint o altă plantă, bulgărele de  zăpadă mi-a amintit de bunici, ei aveau în grădină... labdarózsa (denumirea în limba maghiară), adică trandafir sub formă de minge (labda = minge, rózsa = trandafir).  
 



duminică, 12 mai 2013

Liliacul

Syringa vulgaris

Este o plantă ornamentală foarte răspândită și îndrăgită datorită parfumului inconfundabil al florilor. Poate atinge o înălțime de 7-8 m. Frunzele liliacului sunt în formă de inimă, alungite, iar florile, cu o mireasmă extrem de plăcută, sunt așezate în formă de ciorchine, având diferite forme și culori. Înflorește în lunile mai-iunie.

Arbustul preferă un climat blând, soluri fertile, calcaroase. În cultură există foarte multe (peste 800) soiuri de liliac.

Denumirea genului, syringa, derivă din grecescul syrinx, însemnând tub scobit/țeavă scobită (pe vremuri din  lăstarii unor specii se făceau fluiere și flaute), iar denumirea speciei, vulgaris, este de origine latină (= comun, obișnuit).


Astăzi, în Germania (dar nu numai) se serbează Ziua Mamei, ocazie cu care sărbătoritelor li se oferă buchete de liliac. 

La mulți ani frumoși, tuturor mamelor!